ARO 244 Prezidențial: Test drive de 1 mai cu mașina de protocol a lui Ceaușescu

În regimul comunist, ziua de 1 Mai era mai degrabă o sărbătoare de partid, când românii erau obligați să iasă la paradă. Președintele Ceaușescu și soția lui obișnuiau să salute publicul de la tribuna oficială sau din mașinile de protocol. Anul acesta vă propunem un test drive de 1 mai cu ARO 244 Prezidențial, una dintre mașinile de protocol ale fostului președinte comunist.

Intră în Galeria FOTO

Încă din 1977, Președinția Republicii Socialiste România a avut printre mașinile de protocol și modele ARO. Până în 1989 au fost folosite trei autovehicule ARO 244 Prezidențial. Cea asupra căreia ne oprim acum a fost fabricată în 1987 și a fost cea de-a treia mașină primită de Nicolae Ceaușescu pentru protocol. Aceasta era fabricată special pentru președintele României și era total modificată față de modelul de serie. Mașina avea rolul de a transporta președintele și invitații săi, în diferite misiuni oficiale. Prin trapa mașinii, Ceaușescu și invitații săi ieșeau să salute publicul și să fie văzuți de toată lumea.

Mașina este dotată cu șase locuri: două în față (pentru șofer și un agent de pază), două în spate pe banchetă (președintele și invitatul său) și în partea din spate două locuri pe strapontine situate față în față, pentru oamenii care asigurau paza sau translatorii președinților.

Ce caracteristici speciale are ARO 244 Prezidențial

Cel de al treilea ARO 244 Prezidențial era blindat, ca și celelalte două fabricate anterior. Din cauza geamurilor blindate, ușile laterale nu au macarale pentru deschiderea geamurilor. Deși este o mașină fabricată în urmă cu 33 ani, aceasta dispunea de aer condiționat. Dacă președintele ar fi dorit aer natural, șoferul deschidea trapa electrică  imensă. Pentru ca Ceaușescu și invitații săi să poată ieși ușor să salute mulțimile, scaunele din față ale mașinii nu aveau tetiere. În locul tetierelor au fost montate bare de susținere, la fel și pe plafonul mașinii, permițând astfel președintelui și invitatului său să poată ieși ușor prin trapă.

Nici bancheta  din spate nu avea tetiere, însă, pentru confortul pasagerilor, ARO-ul prezidențial nu ducea lipsă de frigider și suport de pahare, acestea fiind integrate în spătarul banchetei. Pentru accesul pe bancheta din spate, președintele dispunea de o scară încorporată. Pentru mai mult spațiu și confort pentru pasagerii de rang înalt, șasiul este considerabil mult mai lung decât cel al mașinii de serie. Fiind o mașină lungă și grea, constructorul a dotat-o cu două rezervoare de carburant.

Curioși să aflăm cât de confortabilă (sau nu) este mașina, am pornit cu ea la drum. Fiind o limuzină, ARO 244 Prezindențial are tracțiune 4×2. Interiorul cu tapițerie din piele naturală, deși simplu, era suficient de luxos pentru epoca aceea. Motorul a pornit mai greu, după ce am tras șocul și i-am dat câteva „pedale”, în prealabil. Propulsorul pe benzină de 2556 cmc cu carburator dublu corp, ce dezvoltă 83 CP, s-a urnit mai greu și a „mârâit” ușor iritat. Asta probabil și pentru că mașina nu mai fusese pornită de ceva vreme. Am deschis capota, să vedem cum se prezintă motorul. Aparte de praful depus în timp și circuitul pentru aer condiționat, nimic neobișnuit. Dar trebuie menționat faptul că toate componentele acestui autovehicul au fost produse în România!

Cum se conduce fosta mașină a lui Ceaușescu

Odată pornită și încălzită, am plecat cu ea la drum. Surprinzător sau nu, servodirectia a răspuns repede și corect. Din cauza drumului forestier din zonă Păstrăvăriei Brătioara din județul Argeș, unde se găsește mașina, transmisia manuală cu patru trepte nu a putut fi pusă în valoare. Deci ne-am mulțumit să mergem încet cu ea, în treapta întâi și a doua, ca la paradă. Frânele mașinii cu tamburi față și spate au răspuns lent, deși viteza de deplasare a fost mică. Din cauza greutății mari, mașina atingea o viteză maximă de 90 km/h.

Aproape toate piesele de pe mașină sunt originale, ca de exemplu jantele de 15 inch, oglinzile laterale (au fost produse la Dacia) sau contactul de pornire. Acesta provine tot de la Dacia, dar este din cele „franțuzești”. Am fost surprinși să nu găsim roata de rezervă pe ușa portbagajului, ca la alte modele ARO. La vremea respectivă, aceasta fost poziționată sub „portbagaj”.

Aspectul general al mașinii este impunător, elementele nichelate îl fac să strălucească tare în soare iar farurile duble îi dau un aspect… comunist. Cu toate astea, mașina nu poate trece neobservată. Aceasta a fost cumpărată la o licitație și nu se știe exact care a fost prețul ei, însă din seria celor trei modele ARO ale fostului președinte, una a fost scoasă la licitație cu prețul de pornire de 40.000 euro.